De ce am ales să ofer cursuri de actorie pentru copii? Pentru că vreau să dau mai departe magia și emoția pură care schimbă vieți
Pentru mine, teatrul nu a fost niciodată doar o scenă. A fost o salvare. O revelație. O promisiune că pot fi cine sunt, fără să fiu judecată. Aveam 11 ani când am primit un pliant pe care scria „Cursuri de actorie pentru copii”. L-am ținut strâns în mână tot drumul spre casă, cu inima bătând mai tare decât la orice serbare. Nu știam exact ce înseamnă actorie, dar știam că acolo, în acel cuvânt, era ceva ce mă chema. Ceva ce avea să-mi schimbe viața. Astăzi, după ani de spectacole, emoții, aplauze și tăceri grele în culise, știu că acel „ceva” era libertatea. Libertatea de a simți. De a greși. De a râde. De a plânge. De a fi. Și tocmai de aceea am ales să ofer cursuri de actorie pentru copii. Pentru că vreau să le ofer și lor acel spațiu sigur în care pot fi tot ce simt că sunt. Un loc unde nu există „corect” sau „greșit”, ci doar „adevărat”. Când un copil timid devine vocea unui personaj Îmi amintesc de Maria, o fetiță de 9 ani care în prima zi de curs nu a scos un cuvânt. Se ascundea în spatele colegilor, își ținea mâinile strâns la spate și evita privirea oricui. Dar în ochii ei era o lume întreagă. O lume care a început să iasă la suprafață încet, prin jocuri, prin improvizație, prin încredere. După câteva luni, Maria a urcat pe scenă într-un spectacol de final de modul și a rostit prima ei replică cu o voce clară, fermă, emoționantă. Sala a tăcut. Apoi a aplaudat. Iar Maria a zâmbit. Nu timid, ci cu toată ființa ei. A fost momentul în care am știut, din nou, că teatrul schimbă vieți. Ce învață copiii la cursurile de actorie? La suprafață, învață să spună replici, să se miște pe scenă, să improvizeze. Dar în profunzime, învață: Cursurile de actorie pentru copii nu sunt despre a deveni actori. Sunt despre a deveni oameni care se cunosc, se acceptă și se exprimă. De ce cred în magia teatrului pentru cei mici? Pentru că teatrul e un limbaj universal. Copiii îl înțeleg instinctiv. Ei nu joacă roluri, ei devin acele roluri. Și în acest proces, se descoperă pe ei înșiși. Eu nu le predau doar actorie. Le ofer o oglindă. Una care nu deformează, ci reflectă cu blândețe. Și când se văd în ea, copiii încep să strălucească. Asta e misiunea mea. Să dau mai departe magia care m-a salvat. Emoția care m-a format. Și scena care m-a învățat să fiu.